Loading...
Comunicarea orală
Quiz by Andreea- Maria Dănilă
Customize this quiz to suit your class
Instantly translate to 100+ languages
Tag the questions with any skills you have. Your dashboard will track each student's mastery of each skill.
Give this quiz to my class
Introducere în comunicarea orală - Starter QuizComunicarea interpersonalaMediul wireless transportă semnale electromagnetice care reprezintă cifre binare pentru comunicațiile de date care folosesc frecvențe radio sau de microunde. Ca și mediu de rețea, wireless nu este restricționat la conductori sau căi de acces, așa cum sunt mediile din fibră sau cupru. Mediul wireless asigură cele mai bune opțiuni de mobilitate dintre toate mediile. Astfel, numărul de echipamente wireless este în continuă creștere. Din aceste motive, wireless a devenit o opțiune pentru toate rețelele de domiciliu. Pe măsură ce opțiunile lățimii de bandă cresc, wireless crește în popularitate în rețelele companiilor. Figura evidențiază câteva simboluri cu privire la wireless. În orice caz, wireless-ul are câteva zone de preocupare precum: • Aria de acoperireTehnologiile de comunicare a datelor wireless funcționează bine în mediile deschise. În orice caz, unele materiale de construcție folosite în structuri și clădiri și terenul local vor limita aria de acoperire. • InterferențaWireless-ul este predispus la interferențe și poate fi întrerupt de echipamente obișnuite cum ar fi telefoane fără fir, unele tipuri de lumină fluorescentă, cuptoare cu microunde și alte comunicații wireless. • SecuritateaAcoperirea comunicației wireless nu necesită acces fizic la mediu. Așadar, echipamentele și utilizatorii care nu au autorizație pentru a accesa rețeaua pot obține accesul la transmisie. În consecință, securitatea rețelei este o componentă principală pentru administrarea rețelei wireless. Deși wireless-ul crește în popularite pentru conectivitatea calculatoarelor, fibra și cuprul sunt cele mai populare medii ale layer-ului fizic pentru dezvoltarea rețelelor. Tipuri de Mediu Wireless IEEE și standardele industriei de telecomunicații pentru comunicarea wireless a datelor acoperă atât layer-ului fizic, cât și layer-ul data link. Există patru standarde uzuale de comunicare a datelor care se aplică mediului wireless: • Standard IEEE 802.11Tehnologia WLAN (Wireless LAN), denumită și Wi-Fi, folosește un sistem nedeterminist sau controversat cu un proces de acces la mediu CSMA/CA (Carrier Sense Multiple Access/Collision Avoidance). • Standard IEEE 802.15Standardul WPAN (Wireless Personal Area Network), cunoscut și ca "Bluetooth", folosește un proces de împerechere a echipamentelor pentru a comunica pe distanțe cuprinse între 1 și 100 metri. • Standard IEEE 802.16Cunoscută de obicei ca WiMAX (Worldwide Interoperability for Microwave Access), folosește o topologie de tip point-to-multipoint pentru a furniza acces broadband de tip wireless. Figura evidențiază câteva diferențe ale mediilor wireless. Notă:Celelalte tehnologii wireless cum ar fi comunicațiile prin satelit și celulare pot asigura și ele conectivitatea rețelei de date. În orice caz, aceste tehnologii wireless depășesc scopul acestui capitol. În fiecare din exemplele de mai sus, specificațiile layer-ului fizic sunt aplicate zonelor care includ: • Codificarea semnalului radio sau de date • Frecvența sau puterea de transmisie • Recepția semnalului sau cerințele de decodificare • Construcția și design-ul antenei Notă:Wi-Fi este marcă înregistrată Wi-Fi Alliance. Wi-Fi este utilizat împreună cu produse certificate care aparțin echipamentelor din WLAN bazate pe standardele IEEE 802.11. LAN Wireless O implementare uzuală wireless a datelor este permiterea echipamentelor să se conecteze prin wireless la un LAN. În general, un LAN wireless necesită următoarele echipamente de rețea: • Puncte de Acces Wireless (AP)Concentrează semnalele wireless de la utilizatori și se conectează, de obicei printr-un cablu de cupru la infrastructura de rețea existentă bazată pe cupru, cum ar fi Ethernet. Routerele wireless din companiile mici sau de domiciliu integrează funcțiile unui router, switch și punct de acces într-un echipament, așa cum se arată în figură. • Plăcile de rețea wirelessAsigură capacitatea de comunicare wireless la fiecare host de rețea. Având în vedere că tehnologia s-a dezvoltat, a apărut un număr de standarde WLAN bazate pe Ethernet. Este necesară atenția atunci când se achiziționează echipamentele wireless pentru a asigura compatibilitatea și interoperabilitatea. Beneficiile tehnologiilor de comunicare a datelor wireless sunt evidente, în special conveniența ce reiese din mobilitatea hostului și reducerea costurilor necesare cablării. În orice caz, administratorii de rețea trebuie să dezvolte și să aplice politici de securitate și procese pentru a proteja LAN-urile wireless împotriva accesului neautorizat și a defecțiunilor. Standardele 802.11 Wi-Fi În ultimii ani au fost dezvoltate mai multe standarde 802.11. Standardele includ: • IEEE 802.11aFuncționează pe banda de frecvență de 5 GHz și oferă viteze de până la 54 Mb/s. Deoarece acest standard funcționează la frecvențe înalte, are o arie de acoperire mică și este mai puțin eficientă la penetrarea structurilor construcțiilor. Echipamentele care funcționează în cadrul acestui standard nu sunt interoperabile cu standardele 802.11b și 802.11g descrise mai jos. • IEEE 802.11bFuncționează pe banda de frecvență de 2.4 GHz și oferă viteze de până la 11 Mb/s. Echipamentele care implementează acest standard au o arie mai mare și pot pătrunde mai bine în structurile clădirilor decât echipamentele bazate pe 802.11a. • IEEE 802.11gFuncționează pe banda de frecvență de 2.4 GHz și oferă viteze de până la 54 Mb/s. Echipamentele care implementează acest standard funcționează la aceeași frecvență de radio și arie ca și 802.11b dar cu lățimea de bandă de la 802.11a • IEEE 802.11nFuncționează pe benzile de frecvență de 2.4 GHz sau 5 GHz. Rata așteptată a datelor este cuprinsă între 100 Mb/s și 600 Mb/s cu o distanță care poate ajunge până la 70 metri. Este compatibil cu echipamentele 802.11a/b/g. • IEEE 802.11acPoate funcționa simultan pe benzile de frecvență 2.4 GHz și 5.5 GHz și asigură rate de până la 450 Mb/s și 1.3 Gb/s (1300 Mb/s). Este compatibil cu echipamentele 802.11a/b/g/n. • IEEE 802.11adCunoscut și ca "WiGig". Folosește o soluție Wi-Fi pe trei benzi folosind 2.4 GHz, 5 GHz și 60 GHz și oferă viteze teoretice de până la 7 Gb/s. Figura evidențiază câteva din aceste diferențe.Cablul UTP este mufat de obicei cu un conector RJ-45 specificat de ISO 8877. Acest conector este utilizat pentru o gamă de specificații ale layer-ului fizic, unui dintre ele este Ethernet. Standardul TIA/EIA 568 descrie codurile de culoare ale firelor pentru pinout-urile cablurilor Ethernet. Video-ul din Figura 1 afișează cablul UTP terminat cu un conector RJ-45. Așa cum se arată în Figura 2, conectorul RJ-45 este componenta masculină, cu fibră încrețită la capătul cablului. Priza reprezintă componenta mamă a unui dispozitiv de rețea, a peretelui sau a patch panel-ului. De fiecare dată când cablarea de cupru este terminată, există posibilitatea pierderii semnalului și introducerea zgomotului în circuit de comunicație. Atunci când nu se termină corespunzător, cablul reprezintă o sursă potențială pentru degradarea performanței layer-ului fizic. Este esențial ca toate terminațiile mediului din cupru să fie calitative pentru a asigura o performanță optimă cu tehnologiile curente și viitoare. Figura 3 afișează un exemplu de terminare necorespunzătoare pentru cablul UTP și un cablu UTP terminat corect. Tipuri de Cablu UTP Situațiile diferite necesită cabluri UTP care să fie în conformitate cu convențiile de cablare. Asta înseamnă că firele individuale din cablu trebuie conectate în ordini diferite la seturi diferite de pini din conectorii RJ-45. Următoarele reprezintă tipuri principale de cablu care sunt obținute prin utilizarea unor anumite convenții de cablare: • Cablu Ethernet directCel mai obișnuit tip de cablare din domeniul rețelisticii. Este utilizat de obicei pentru a interconecta un host la un switch și un switch la un router. • Cablu Ethernet inversorUn cablu neobișnuit utilizat pentru a interconecta echipamente similare. De exemplu, switch la switch, host la host sau router la router. • Cablu rolloverUn cablu deținut de Cisco utilizat pentru conectarea la un port de consolă al switchului sau routerului. Folosirea incorectă a unui cablu inversor sau direct nu poate defecta echipamentele, dar nu va avea loc conectivitatea și comunicarea între echipamente. Aceasta este o eroare obișnuită din laboratoare, iar primul pas din depanare este să verificăm dacă conexiunile echipamentului sunt corecte. Figura arată tipul cablului UTP, standardele și utilizarea tipică a acestor cabluri. De asemenea, identifică și perechile de fire individuale pentru standardele TIA 568A ȘI TIA 568B. Testarea Cablurilor UTP După instalare, ar trebui utilizat un tester pentru cablurile UTP pentru a testa următorii parametri: • Harta firelor • Lungimea cablului • Pierderea de semnal din cauza atenuării • Crosstalk Nu este recomandată verificarea amănunțită ComunicareTest comunicareTipuri și tehnici de comunicare Che cosa sono le Esposizioni Universali Le Esposizioni Universali sono grandi eventi internazionali pensati per presentare al pubblico i risultati più significativi raggiunti dall’umanità in un determinato periodo storico. Non sono semplici fiere commerciali, ma vere e proprie messe in scena del progresso, in cui tecnologia, scienza, arte e cultura vengono organizzate per raccontare una visione del mondo. Ogni esposizione costruisce un racconto: ciò che viene mostrato non serve solo a stupire, ma a comunicare un’idea di futuro, di sviluppo e di identità collettiva. In questi eventi, i prodotti industriali convivono con opere artistiche, architetture sperimentali e manifestazioni culturali. Le Esposizioni Universali diventano così spazi in cui si intrecciano economia, politica, cultura e immaginario, offrendo una fotografia molto precisa delle priorità e delle aspirazioni di una società in un determinato momento storico. Quando nascono La prima Esposizione Universale si tiene a Londra nel 1851, in piena Rivoluzione Industriale. È un periodo di profonde trasformazioni: le macchine modificano il lavoro, le città crescono rapidamente e la produzione industriale assume un ruolo centrale nella vita economica e sociale. In questo contesto nasce l’esigenza di mostrare al mondo i risultati di queste trasformazioni, celebrandole come segni di progresso e modernità. Da quel momento, le Esposizioni Universali diventano eventi ricorrenti, organizzati nelle principali capitali europee e, in seguito, anche in altre parti del mondo. Ogni nuova esposizione si inserisce in un dialogo con le precedenti, aggiornando il racconto del progresso in base ai cambiamenti storici e tecnologici in atto. L'organizzazione delle Esposizioni Le Esposizioni Universali sono organizzate come grandi città temporanee, progettate per esistere solo per la durata dell’evento. Lo spazio espositivo viene suddiviso in padiglioni, ciascuno dedicato a una nazione, a un’azienda o a un tema specifico. Questa struttura permette di affiancare linguaggi, culture e visioni del mondo molto diverse tra loro, offrendo al visitatore un percorso fatto di continui cambi di prospettiva. Un elemento centrale di queste architetture è la loro temporaneità. La maggior parte dei padiglioni nasce con l’idea di essere smontata al termine dell’esposizione: non devono durare nel tempo, ma comunicare un’idea, sperimentare soluzioni nuove, sorprendere il pubblico. Proprio questa caratteristica rende le Esposizioni Universali un terreno ideale per la sperimentazione architettonica, artistica e tecnologica. La provvisorietà consente di osare, di testare forme e linguaggi che difficilmente troverebbero spazio in edifici destinati a una lunga durata. Tuttavia, in alcuni casi, l’impatto simbolico di queste strutture è talmente forte da superare la loro natura effimera. Alcuni padiglioni o monumenti, nati come costruzioni temporanee, colpiscono profondamente l’immaginario collettivo e finiscono per diventare permanenti, trasformandosi in veri e propri simboli della città che li ospita. È il caso di edifici che, da semplici elementi espositivi, diventano punti di riferimento identitari, riconoscibili in tutto il mondo. Questa tensione tra temporaneo e permanente è uno degli aspetti più affascinanti delle Esposizioni Universali. Da un lato, esse sono luoghi del provvisorio e del possibile; dall’altro, in alcuni casi, lasciano tracce durature che continuano a influenzare il paesaggio urbano e la memoria collettiva. Anche in questo senso, le Esposizioni riflettono i cambiamenti storici: ciò che nasce come esperimento può, col tempo, diventare parte stabile dell’identità di un luogo. Le esposizioni principali tra '800 e '900 Nel corso del tempo alcune Esposizioni Universali assumono un ruolo particolarmente significativo. Londra 1851 mette al centro l’industria e la produzione meccanica, mentre Parigi 1889 diventa il simbolo della Belle Époque, un periodo di fiducia nel progresso e nella modernità, rappresentato emblematicamente dalla costruzione della Torre Eiffel. L’Esposizione di Parigi del 1900 celebra invece l’elettricità, le nuove forme di comunicazione e il rapporto sempre più stretto tra tecnologia e vita quotidiana. Nel secondo Novecento, eventi come Bruxelles 1958 e Osaka 1970 riflettono un mondo profondamente cambiato, segnato dalla diffusione dell’elettronica, dai nuovi mezzi di comunicazione e da una crescente attenzione all’ambiente e allo spazio. Hannover 2000, infine, testimonia l’ingresso in una fase storica caratterizzata dalla globalizzazione e dalla necessità di riflettere in modo critico sullo sviluppo sostenibile. Che cosa presentano le Esposizioni Le Esposizioni Universali presentano una grande varietà di contenuti. Accanto alle innovazioni tecnologiche – dalle macchine industriali all’elettricità, fino alle tecnologie digitali – trovano spazio architetture sperimentali progettate appositamente per l’evento. I padiglioni non sono semplici contenitori, ma spesso diventano essi stessi messaggi, simboli di una nuova idea di spazio e di futuro. Oltre agli oggetti materiali, le esposizioni propongono anche esperienze: immagini, suoni, installazioni e performance che coinvolgono direttamente il pubblico. In questo modo, ciò che viene presentato non è solo qualcosa da osservare, ma qualcosa da vivere e attraversare. Le tematiche proposte Le tematiche delle Esposizioni Universali cambiano nel tempo, seguendo l’evoluzione della società. Nell’Ottocento dominano l’industria, la macchina e il progresso tecnico, visti come strumenti di miglioramento della vita umana. All’inizio del Novecento, l’attenzione si sposta sulla modernità, sulla città e sulle arti, riflettendo una crescente consapevolezza culturale. Nel secondo Novecento emergono temi legati alla comunicazione, allo spazio e all’ambiente, mentre le esposizioni più recenti pongono al centro la sostenibilità, il dialogo tra culture e il rapporto tra uomo e tecnologia. Ogni tema racconta le domande e le preoccupazioni di un’epoca. Come cambiano nel tempo Con il passare dei decenni, le Esposizioni Universali cambiano profondamente forma e funzione. Da semplici esposizioni di oggetti e macchine diventano sempre più esperienze immersive, in cui il pubblico è coinvolto attivamente. Cambia anche il modo di presentare i contenuti: non più solo dimostrazioni tecniche, ma percorsi sensoriali e multimediali. Questo cambiamento riflette una trasformazione più ampia nel modo di comunicare e di percepire il mondo. L’esperienza diretta, il coinvolgimento emotivo e la dimensione sensoriale diventano centrali. Le Esposizioni Universali come specchio dei cambiamenti storici Le Esposizioni Universali funzionano come uno specchio della storia perché rendono visibili, in forma concreta, i grandi cambiamenti sociali, tecnologici e culturali. Osservare ciò che viene esposto, come viene esposto e quali temi vengono scelti permette di capire come una società interpreta il proprio presente e immagina il proprio futuro. Per questo motivo le Esposizioni Universali rappresentano un osservatorio privilegiato: in esse è possibile vedere il cambiamento mentre accade. Ed è proprio all’interno di questi contesti che anche la musica, entrando in contatto con nuove culture, nuovi spazi e nuove tecnologie, inizia a trasformarsi, preparando il terreno per le profonde rivoluzioni artistiche del Novecento.