Etica profesionala

Cerinţele fundamentale ce ţin de esenţa morală a omului, de caracterul corelaţiei dintre oameni şi care determină direcţiile magistrale ale activităţii oamenilor.

Ansamblul de reguli comportamentale după care se ghidează o organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte a acesteia, instanţa de elaborare şi aplicare a acestor reguli fiind organizaţiile profesionale.

Normele sociale ce reglează comportamentul omului în societate, relaţiile omului cu semenii săi şi cu sine.

Specificul activităţii morale a profesionistului şi relaţiile sale morale în mediul profesional, pune bazele etichetei care constituie reguli de comunicare specifice, maniere de comportare, norme de conduită în societate.

Ansamblul principiilor de dimensiune universal normativă (adeseori dogmatică), bazate pe distincţia dintre bine şi rău.

Cadrul normativ pentru ordinea juridică şi cea socială.

Ansamblul de reguli comportamentale după care se ghidează o organizaţie, o instituţie, profesie sau o parte a acesteia, instanţa de elaborare şi aplicare a acestor reguli fiind organizaţiile profesionale.

Sistemul de drepturi şi obligaţii, interdicţii în diferite contexte sociale.

Cognitivă, managerială, independentă, descriptivă.

Formativă, globală, reală, educativă.

Temporală, instrumentală, praxiologică, subiectivă.

Cognitivă, axiologică, persuasivă, educativă.

Analiza conexiunilor interne şi externe ale diferitelor fenomene morale, care pleacă de la o analiză globală şi descoperă toate componentele morale specifice.

Sistematizarea datelor vieţii morale în funcţie de anumite tipologii sau tipuri de atitudini morale, relaţii morale sau virtuţi morale.

Un sistem de valori și principii etice, împărtășite, interiorizate și asumate de către toți membrii instituției școlare, care determină comportamentul etic al acestora în interiorul și în afara instituției.

Doctrinele eticii care selectează doar valori morale pozitive, doar formele binelui, ignorând variantele răului.

Reprezintă o variantă mai subtilă a neutralităţii.

Geneza, structura, tipurile, progresul moral şi perspectivele acestui progres.

Renunţarea la ordinea reală şi la cea normativ-valorică a colectivităţii.

Angajare morală, tratarea cu bună-voință, îngăduință, mărinimie, înțelegere, generozitate, considerație și respect a fiecărui membru a comunității școlare, decență, angajament conștient în promovarea valorilor pe care se fundamentează cultura organizațională a instituției.

Devotament faţă de profesia de pedagog.

Respectarea demnității umane, valorizarea personalității membrilor comunității școlare, recunoașterea valorii fiecărui actor educațional, susținere în conștientizarea propriei valori în corelație cu recunoașterea valorii altuia, independența în gândire, autoafirmare prin propriile forțe și propriile merite, susținerea persoanelor în procesul de dezvoltare a sistemului de valori individuale, recunoașterea și aprecierea meritelor.

Exercitarea drepturilor, pluralismul opiniilor, convingerilor, atitudinilor, a modurilor diferite de a acționa.

Angajare morală, tratarea cu bună-voință, îngăduință, mărinimie, înțelegere, generozitate, considerație și respect a fiecărui membru a comunității școlare, decență, angajament conștient în promovarea valorilor pe care se fundamentează cultura organizațională a instituției.

Punerea în aplicare a principiului obiectivității și imparțialității, al principialității; a fi în acord cu normele morale, cele juridice și a promova egalitatea în drepturi, echilibrul.

Totalitatea de valori individuale, valoarea individuală fiind criteriul de apreciere a vieții profesionale.

Încurajarea libertății gândirii, libertatea alegerii și acțiunii conștiente, responsabilității individuale, libertatea voinței autonome.

Eficienţă şi eficacitate.

Solicită profesorilor aptitudini pedagogice, atitudini, experienţă, calităţi valoroase.

Posibilitatea de a interveni asupra copilului, de a-l influenţa cu grijă şi afecţiune, cu o anumită supleţe psihologică.

Se datorează acelor calităţi ale pedagogului, care îi permit să gestioneze activitatea pedagogică şi îi asigură succesul în această activitate; calităţi ce trebuie căutate nu doar în competenţe, cunoştinţe, abilităţi, deprinderi, obişnuinţe de lucru, dar şi în trăsăturile de personalitate.

Presupune evaluarea și autoevaluarea unor comportamente şi situaţii prin raportarea lor la cerinţele morale impuse de ambianţa social-istorică a individului; se formează prin învăţarea socială şi însuşirea critică a modelelor de conduită promovate de societate.

Reprezintă coduri deontologice, morale specifice ale exponenţilor unei profesii anumite.

Posibilitatea de a interveni asupra copilului, de a-l influenţa cu grijă şi afecţiune, cu o anumită supleţe psihologică; posedarea capacităţii de a vedea în fiecare copil o fiinţă bio-psiho-socio-culturală unică şi pe această bază a-l educa în concordanţă cu particularităţile sale.

Categoriile fundamentale ale eticii şi desemnează conceperea de către personalitate a necesităţii imperioase a îndeplinirii a ceea ce porunceşte idealul moral, a ceea ce reiese din idealul moral.

Reprezintă nucleul oricărui sistem moral; este axa în jurul căruia gravitează toate celelalte elemente ale sistemului moral.

Reflectă anumite cerinţe şi exigenţe ce se impun comportamentului uman în virtutea idealului moral.

Reprezintă nucleul oricărui sistem moral; este axa în jurul căruia gravitează toate celelalte elemente ale sistemului moral; este considerat ca o imagine a perfecţiunii din punct de vedere moral, care cuprinde, sub forma unui model, chintesenţa morală a personalităţii umane.

Indică asupra faptului că inginerii, savanţii şi tehnicienii prin rezultatele activităţii sale determină calitatea şi condiţiile vieţii oamenilor în societatea informaţională.

Calea virtuţii, de a face bine altor oameni în dependenţă de posibilităţile sale, de a nu permite ca în sine să existe vicii, să se opună răului.

Exigenţele uneia sau mai multor valori, prin intermediul lor, individul îşi exteriorizează atitudinea sa morală în fapte şi acţiuni concrete.

Modele sau prototipuri de comportare morală, elaborate de societate sau de o comunitate mai restrânsă şi plicabile unei situaţii date.

O forţă normativă, ce se asigură prin intermediul unor mecanisme speciale, cum ar fi presiunea opiniei publice, obiceiurile, tradiţiile, blamul, dezaprobarea.

Reflectă anumite cerinţe şi exigenţe ce se impun comportamentului uman în virtutea idealului moral; nu se referă la o situaţie concretă, ele prescriind anume exigenţe ce acoperă un câmp larg de situaţii şi manifestări comportamentale.

Reprezintă capacitatea omului de a-şi evalua acţiunile, gândurile, dorinţele, conştientizarea şi trăirea neconcordanţei sale cu ceea ce trebuie să fie, cu neîndeplinirea datoriei.

Încurajarea elevilor şi părinţilor să contribuie la activitatea fondurilor formale sau informale ale claselor, grupelor, instituţiilor de învățământ.

Reglementează raporturile profesionale ale cadrelor didactice și funcţionează atât ca un contract moral între părinţi/alți reprezentanți legali, elevi, copii, comunitatea locală şi diferitele categorii de personal din sistemul de învățământ general și profesional tehnic responsabile de instruire şi educaţie, cât şi ca un sistem de standarde de conduită profesională, capabile să contribuie la coeziunea instituţională şi a grupurilor de persoane implicate în activitatea educaţională prin formarea şi menţinerea unui climat bazat pe cooperare şi competiţie după reguli corecte.

Indică asupra faptului că inginerii, savanţii şi tehnicienii prin rezultatele activităţii sale determină calitatea şi condiţiile vieţii oamenilor în societatea informaţională.