Este un proces complex în care managerul dezvoltă şi aplică o strategie educaţională specifică fiecărui modul al ierarhiei structurii de învăţământ, se localizează cu precădere la nivelul formal al educaţiei, raportându-se la conducerea activităţii şcolare din punct de vedere instituțional.

Ansamblul de procese prin care se realizează legătura dintre obiective, resurse umane (educabili) și structura organizatorică.

Este un stil cronofag, caractearizându-se printr-o atmosferă participativă a întregului colectiv, atât pentru adoptarea deciziilor cât şi pentru desfăşurarea activităţilor comune.

Stilul respectiv poate viza colectivele compuse din elevi care nu au capacităţi de învăţare ridicate, dar care au motivaţie; urmărirea obiectivelor şi luarea deciziilor de către clasă este supravegheată îndeaproape de învățător, care încearcă să îşi convingă elevii prin sugestii şi idei.

Acest rol, adoptat de cadrul didactic, prin intervenţiile punctuale adaptate situaţiilor respective, conduc elevii pe drumul cunoaşterii, prin sfaturi şi recomandări care susţin comportamentele şi reacţiile elevilor.

Ansambluri de indivizi, constituite istoric, între care există diverse tipuri de interacţiuni şi relaţii comune determinate.

Reprezintă una din caracteristicele clasei ca grup social.

Elevii sunt incluşi posedând interese, capacităţi, rezultate şcolare diferenţiate, dispunând de sarcini de instruire diferenţiate sau comune (la nivel de dificultate, la nivel de conţinut).

Reglementează activităţi şcolare, aplicarea lor se face în mod uniform şi unitar pentru toţi elevii, iar cadrul didactic trebuie să depună eforturi pentru a realiza trecerea lor progresivă de la caracterul impus, coercitiv la cel acceptat, interiorizat.

Apelul la această strategie intervenţionistă se poate face numai în cazul în care subiectul are o anumită maturitate psihoafectivă. În urma utilizării sale, se înregistrează efecte vizibile atât în plan afectiv cât şi în plan cognitiv, cu consecinţe dependente de maturizarea morala a copilului.

Relaţiile respective sunt determinate de poziţia pe care o ocupă fiecare în ierarhiile subiective şi obiective ale grupului clasă; pot fi considerate efectul participării conştiente sau inconştiente a membrilor grupului-clasă; se poate exercita din două direcţii.

Un grup stabil în care se creează relații trainice devine, cu timpul, un grup cu personalitate. La ce caracteristică a clasei de elevi se referă?