TMEÎP

analizarea şi notarea elevilor

îndemnarea şi notarea elevilor

examinarea şi notarea elevilor

cercetarea şi notarea elevilor

Comenius în 1654

Maria Montessori în 1890

Henri Piéron în 1923

Pestalozzi în 1780

ca apreciere, ca emitere de judecăţi de valoare despre ceea ce a învăţat și cum a învăţat elevul, pe baza unor criterii precise, bine stabilite anterior (evaluare = emitere de judecăţi de valoare).

castudiul tehnicilor de examinare şi aptitudinea de a examina.

în raport de obiectivele educaţionale (evaluare =congruenţa cu obiectivele educaţionale).

totalitatea activităţilor prin care se colectează, organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor tehnici, metode şi instrumente de măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele şi tipul evaluării.

este concepută în cheia noilor abordări aleevaluării – ca apreciere, ca emitere de judecăţi de valoare despre ceea ce a învăţat și cum a învăţat elevul, pe baza unor criterii precise, bine stabilite anterior și raportate la descriptoriide performanţă individuali.

propune o nouă paradigmă, nu numai „decizională” ci şi „informaţională”, are ca scop oferirea elevului informaţii suplimentare în funcţie de dificultăţile constatate pentru a-i facilita învăţarea.

furnizează informaţii funcţionale, permiţând elevilor să se situeze în raport cu atingerea obiectivelor comune pentru toţi elevii şi oferă soluţii de ameliorare.

este în dezvoltare şi are la bază evoluţiile recente din domeniul psihologiei cognitive şi pedagogiei privind integrarea evaluării în procesul de învăţare, ea favorizează participarea activă şi autonomia elevului, furnizându-i repere explicite, în scopul de a lua în mâini propria transformare.

înlocuirea sistemului de notare cifrică cu descriptori de performanţă, raportaţi la criterii de evaluare anunţate anterior învăţării.

reglementarea acţiunilor manageriale şi didactice privind procesul de implementare a evaluării criteriale prin descriptori.

furnizezarea de informaţii funcţionale, permiţând elevilor să se situeze în raport cu atingerea obiectivelor comune pentru toţi elevii.

compararea elevilor şi clasificarea, raportându-i pe unii la alţii, acordându-le diplomă sau alte distincţii după nivelul lor de reuşită.

Înlocuirea descriptorilor de performanţă cu note.

Includerea notelor.

Respectarea principiului confidenţialităţii.

Evaluarea cantitativă ce se va referi la motivarea extrinsecă a elevului pentru învăţare.

are valoarea  unei interogaţii cu privire la „Ce se evaluează?”

pune în evidenţă ce se află la originea situaţiei existente, care sunt factorii şi condiţiile care au generat-o „Cum se explică şi din ce cauză?”

se concretizează în deciziile de ameliorare şi în predicţia evoluţiei activităţii şi a rezultatelor evaluate „Cum poate fi ameliorat şi care va fi starea lui viitoare?”

are menirea de a pune în evidenţă „Ce este şi cum este fenomenul evaluat?”

verificare, decizie, reglare, autoreglare.

asigurarea feedback-ului necesar funcţionalităţii interne activităţii de învățământ.

de suport al învăţării, îşi propune să intervină în procesul individual de reglare a învățării 

 constatare (cunoaștere), diagnosticare, prognozare (ameliorare).

evaluare inițială, evaluare parțială, evaluare sumativă.

evaluare inițială, evaluare externă, evaluare sumativă.

evaluare inițială, evaluare parțială, autoevaluare.

evaluare inițială, evaluare continuă, evaluare sumativă.

evaluare criterială, evaluare externă, evaluare normativă.

evaluare internă, evaluare formală, evaluare informală.

evaluare internă, evaluare sumativă, autoevaluare.

evaluare internă, evaluare externă, autoevaluare.

Constă în substituirea obiectivelor şi a parametrilor importanţi ai evaluării prin scopuri secundare, cum ar fi acurateţea şi sistematizarea expunerii.

Arată că calificativul/nota acordată de evaluator este oarecum influenţată de reuşitele anterioare ale elevului, de statutul său şcolar.

Pune în evidenţă o supraestimare a calificativului/notei în cazul în care elevul aparţine unei categorii faţă de care profesorul are o prejudecată favorabilă.

La corectarea aceloraşi lucrări, la intervale mari de timp (ani), se pot constata diferenţe semnificative de puncte.

constă în aprecierea rezultatelor obţinute de un elev la una sau mai multe discipline sub influenţa părerii pe care profesorul şi-a format-o despre capacităţile acestuia şi care a devenit relativ fixă.

una şi aceeaşi lucrare va fi notată într-un fel dacă urmează după o lucrare bună şi în alt fel dacă va urma după o lucrare mai slabă.

se manifestă printr-o subiectivitate în evaluare din cauza imaginii pozitive pe care şi-o face evaluatorul despre elevul în cauză, fie la aceeaşi disciplină, fie la mai multe discipline.

ordinea evaluării contează, o lucrare poate să fie mai bine cotată dacă a fost evaluată după o lucrare slabă, decât dacă a fost evaluată după o lucrare bună.

testarea unui număr mare de elemente de conţinut într-un interval relativ scurt, asigurând un grad de obiectivitate ridicat în măsurarea rezultatelorşcolare.

evaluarea randamentului elevilor la diversele discipline de studiu şi de dezvoltare a capacităţii de exprimare în scris a elevilor.

verificarea gradului de posedare a competenţelor de comunicare orală.

verificarea şi evaluarea nivelul asimilării cunoştinţelor şi a capacităţilor de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară etalon.

este metoda de evaluare care valorifică resursele docimologice ale metodelor de instruire bazate pe comunicarea verbală afirmativă (expunerea, naraţiunea).

cea mai mică componentă identificabilă a unui instrument de evaluare şi care cuprinde o sarcină de rezolvat în concordanţă cu un obiectiv operaţional.

o probă complexă cu ajutorul căreia se verifică şi se evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară etalon, elaborată în prealabil.

o situaţie semnificativă bazată pe elementul spontanietăţii, acţiunea prin care elevul realizează o sarcină asemănătoare activităţilor cotidiene, care transferă în viaţă cele învăţate la lecţii.